Thursday, December 25, 2008
Friday, December 12, 2008
"Afara nu e nici un anotimp".
tesuturi de frunza si lujeri, piele si ficat. prin care trece ritmul,
iar tacerea e nesfarsita, claxoanele zi de zi c-un nou inceput,
zi de zi teama, ori bucurie poate,
dar dincolo de ele, seninul-absolut-perfect al cerului
asteptand peste lume incetarea miscarii,
absorbirea ei in cutele propriei mari,
inecarea sa in spatiu unde tot ce-a fost
e sunet intr-o ureche surda,
frica intr-un vis uitat...
in jungla asta clar nu-i nici un anotimp.
-La ce te gandesti, dragul meu?
-Si ce ti-a mai ramas? intreba Ana, mai mult facandu-si un cantec din sunete, decat asteptand un raspuns.
-Tot ce-am avut pana acum, dar mai putin din fiecare. Dar e destul tot ce mi-a ramas."
"Cum ar fi daca eu, Timpul, as pierde controlul asupra oamenilor? Ar fi haos...As muri".
Sunday, December 7, 2008
Tuesday, December 2, 2008
dimineti translucide, tardive, tocite.
Sunday, November 30, 2008
prea multa vreme.
Lady?
Yes bird.
It's cold...
tarantula furioasa in ungherul ei intunecos, aiurez. sunt prada ei lucida, dar paralizata de limba ei sfredelitoare. femeie cu dinti de cristal, daca mor din cauza veninului, voi muri fara lupta. la un pas de umbrele mortilor am regasit gustul vietii. si am invatat ceea ce nicio fiinta nu mi-a spus: sa ma obisnuiesc cu infernul. sa faci pe mortul, ca un carcaiac veninos. sa nu vorbesti, sa nu te misti. sa inveti sa nu deschizi ochii. pe drum m-am impiedicat. porti intredeschise, scari pustii, caini lipsa, ca din intamplare...boala grea. a trecut. doar o ingrozitoare slabiciune. vizitele ei zilnice. prezenta ei ma tulbura. alaturi, dusmanca incheie armistiu. patul mai putin aspru decat pielea mea arsa de soare. sfarsitul armistitiului. ma las prada valtoarei. semne de disparitie cu miile: in cer, pe strada, in adancul ochilor...pasi inabusiti, susoteli, prezente invizibile. tresar, iar m-am trezit. in pericol de a fi nimicita, ma apar de toate: de aerul iernii, de tacerea noptilor si de lumina zilei, de cantecul pasarilor, parfumul cafelelor. mi se spune indepartata si desprinsa de toate. ori duc eu o lupta grea, la fel de grea ca cea de dinainte. disper, la fel ca emigrantul care, intors in tara natala, se teme ca nu mai poate trai in ea. atunci, ca un puternic vant de toamna, ma cheama ispita de a ma reintoarce acolo unde m-a palmuit ingerul. ea e langa mine, ma ajuta sa ma pun din nou pe picioare. ce sa mai spun...? nu mai am halucinatii.
Hangita-Comedie dupa Carlo Goldoni.
DISTRIBUTIA:
Cavalerul di Ripafratta
ANDREI GHEORGHE
Marchizul di Forlipopoli
COSTIN MELNIC
Contele d’Albafiorita
OVIDIU DRAGOMIRESCU
Mirandolina , hangita
GEORGIANA BAICU
Fabrizio, chelner
ALIN POPESCU
Coordonator tehnic: Costin Melnic
COSTUME: DOINA APREOTESEI
Durata spectacolului: 50 de minute
Sinopsis: Desi este curtata de contele D'Albafiorita si de marchizul di Forlipopoli, atentia Mirandolinei este atrasa de cavalerul di Ripafratta. Dar, cum siguranta, dragostea si viclenia femeilor nu s-a schimbat in ultimele doua secole, drept urmare pare aproape imposibil sa nu apreciem aceasta piesa atemporala, privind-o pur si simplu ca pe o comedie de situatie si de caracter.
Be there!
Saturday, November 29, 2008
Thursday, November 27, 2008
tabula rasa.
sa revenim la trupul tau acum ca maine s-a ascuns in strazile unei alte maini. sa intoarcem spre noi tunul cuvintelor.
marea te priveste. iti incalzea chipul in soare inainte ca tu sa fi venit. iti stia pe de rost nebunia si copacii.
cazi in zadar in capcanele pamantului. iti e destin marea. destin si trecut.
va trebui sa te dezbraci intr-un alt trup...
sa nu spui niciodata sunt tradat. ci, voi mai trada. alcatuite din ce-uri primele mele fantome. limpezimea mortii venind inaintea vietii. marea inaintea calatoriei.
fluxuri. efemeride insensibile si nesimtitoare. arunca marea toata ca pe un bolovan asupra pamantului. si tremura oglinzile spre asfaltul abuzand de tacere.
refluxuri. calendare pe care le reflectez jocurilor nechimbatoare ale trupului si intamplarii. arunca marea ca pe un bolovan.
imagini pierand in semnul diminetii. o feudalitate greu de ascuns, partea recucerita din tine urland de alge si coral. sunt insemnata din loc in loc ca un copac al marilor adancuri. intoarcerea mai grea cu fiecare noapte spre ce mi-a fost casa. radacini de apa rasar in patul meu.
intreb un chip despre mine, despre dupa. si putina amaraciune impotriva amarului. voi duce pana la capat o viata fara nume si acte. marea ma va chema mereu pe nume.
o zgarietura doar, nimic mai mult. sunt basmul unei printese din Orient. sunt cronica nesfarsita a copilariei. si-i sunt in ochi batrana tristete a sperantei...
paralele, valuri, valuri, sunt tinta voastra. salvarea mea.
marea, singura flacara de ucis.
Friday, November 21, 2008
No man's land.
O.N. cu dBM-No man's land
I.
timpul se reduce in formarea craterului
namile de oameni urla schimbarea anturajului
schimbarea de peisaj,loveste schimbarea picajului
secundele trec,fluxul clandestin scade
diferenta se numara-n numarul de geamuri sparte
problema dintre periferie si centru,oscileaza
intre echilibru mental si supliciu jeneaza
pielea arsa de tatuaje cu masti pe fete
noul demasca incultura,care trebuie sa se invete
iar noi punem bete intre doua roti
o stampila pe o foaie,sa ni se deschida n porti
pe unde ies tancuri,tapand din sine,iarba din parcuri
rasul devenit isteric,va lovi-n adanc bancuri
o sa ma bucur cand o sa cresti
democratia o sa te faca sa suferi,pe traseul cu nuferi
semnalat de drumul gaurit,spre noua viata Constanta via Bucure-shhhh!
refren:
nimeni n-o sa lupte-n chinuri ca Payne,
n-o sa vrea sa moara pe scaun supradozat,fel de Cobain
ne jucam cu viata,e un game
nimeni n-o sa recunoasca gafa,galant moare full of shame !
II.
un cobai in droguri,un apache in zboruri,noi locuri
un maldar de gunoi,vechi parcuri,aceleasi 2 blocuri
stai la terasa,astepti comanda de o vreme,10 secunde
bataia-i rupta ca din Rai,dar dupa gratii,binele se ascunde
si ies de sub in pamant in plin filaj cu has,sevraj e boala
cand raman fara filtre,rup din caiet in doua,arunc coala
mai fragil si mai dulce,ca un prag de moarte,semnat Koala
avansezi in varsta,19 curand,ca un tanc ce iubeste scoala
dar n-o frecventeaza,n-are aere,respira greu,pregatit de moarte
ca stie sigur c-acolo unde o s-ajunga,o sa faca 2 pasi,spre departe
si-e foarte sigur de faptul ca,acolo unde va fi,nu va fi deloc noapte
suparat,acelasi om,ca si cel de langa el,ia vodka,si se cufunda suparat
au aflat c-a furat din firma,si-acum militia il cauta,dar l-au cautat
si l-au gasit spanzurat cu propria-i curea,in patul lui,pe perna lui
comandantul de pluton,sta calm,in fotoliu,rulandu-si din coca cui...
refren:
nimeni n-o sa lupte-n chinuri ca Payne,
n-o sa vrea sa moara pe scaun supradozat,fel de Cobain
ne jucam cu viata,e un game
nimeni n-o sa recunoasca gafa,galant moare full of shame !
Piesa poate fi downloadata/ascultata si aici:
sunetesubsol . Myspace-O.N. . zshare
situatia e din ce in ce mai clara, caci azi, sintetic, fabricam copii si zilnic ne-ndopam cu...comprimate, intr-un cuvant: traim pe saturate.
Wednesday, November 19, 2008
cateva posibilitati de autorealizare.
inventar.
Peisaj antropic (dupa furtuna):
3 nori de vata
1 barbat (aplecat pe geam afara)
1 tipat
1 sir de plopi
1 drum noroios
Urme de roti de bicicleta (in noroi)
1 bicicleta
1 tipat (mai tare decat cel anterior)
1 pereche sandale
1 fusta (fluturand in vant deasupra portbagajului)
1 bluza sifonata
1 bucata plomba (in masea)
1 femeie (tanara)
1 tipat si mai tare
Alte urme de roti de bicicleta, mai proaspete
1 geam ce se inchide
1 alt sfarsit
Liniste
1 nou inceput
Iar am cazut.
Thursday, November 13, 2008
tablouri la intamplare.
Spaima din urma a toamnei, plansul viselor moarte, zi de zi mor sub ziduri fara soare flori heliotrope, imaculat hohot al tacerii, strazi palite si pustii, asfaltul-albastru, ca de otel, vanturi ce plang miracole, corul durerii sparge granitul serii, aici e doar deznadejde, singuratate fara margini, prabusire si...monolog cu nisipul, dar iata ca in plina amiaza un oracol spune nu ursitei si norii se despica, si arde la portile iadului marea deruta a misterelor. Noaptea cu tremurari de astre, mii de faruri se tot plimba hasurand pavajul alunecos, vantul intoarce umbrele pe dos si totusi ratacire a viselor la ceasul stingerii soarelui. Se vestejeste intre ziduri crinul, nevinovatie in lanturi...randunica verii in gheara vulturilor, caderea ultimei petale, agonia atona a frunzelor...suiera, suiera...peste pamant spaima din urma a toamnei. Se duce anul incet in rate si-acum e iarasi in trecut, ai zice ca e soare afara dar eu un soare rece, aparent, frunzele adio de la crengi isi iau, ceata dimineata, soare dupa-amiaza, soare de toamna, gradina de toamna, caldura de toamna, culme a culorilor si miresmelor, dalii, crizanteme, tufanele, muscate si galbenele...surasul e fals si pasager si ploua, lacrimi curg din cer...tot jocul pe sfarsite pare...dar nu va inceta nicicand, iarna cloceste sub pamant.
Friday, November 7, 2008
peisaje cu figuri absente.
....
mmm...memoria asta are si ea capriciile ei: inregistreaza unele detalii fara vreo importanta aparenta sau ignora altele, frumoase, dilata si contracta timpul, schimba nepasatoare culorile faptelor, sfideaza logica si cronologia, asezand intamplarile dupa regulile ei neintelese. te poate ajuta sa afli eventual cine ai fost. asta insa nu foloseste prea mult...intr-o lume aleatorie, memoria e ca un profet batut cu oua si rosii intr-o piata publica centrala: nimeni n-are nevoie de el. daca m-ai putea convinge ca nu e asa!...m-as stradui din rasputeri sa te cred..
meet me in Montauk...
Thursday, November 6, 2008
azi ce simt se simte.
"cateodata as vrea sa zic ca n-am nici un stres,da' e exact invers,
nu te-nvata nimeni sa treci peste,inveti din mers,
dar des te-mpiedici, d-aia-s dezinteresat de predici,
sunt dezinteresat de ce zici, timpul se scurge trebuie sa te decizi,
societatea e menita sa transforme indivizi in androizi,tu spre ce tinzi
cand e vorba de bani de ce te-ntinzi? cand e vorba de prieteni ce le pretinzi?
de ce ai pretentii sa primesti atunci cand nu dai
de ce promiti sa oferi atunci cand nu ai?
de ce alegi sa te-ntreci daca uiti de ce alergi
si ajungi sa te-alegi cu mai putin decat pleci?"
Tuesday, November 4, 2008
monolog paralitic.
Dar sunt om
Si in om se aprinde o flacara.
Cine o aprinde?
De ce o aprinde?
Spune-mi: te poti multumi cu iarba?
Alergi prin ea cu picioarele desculte
Si picioarele ti se uda de roua.
Cand esti copil asta iti place.
Dar, te poti hrani oare cu iarba?
Nici iarba nu e a ta.
Crezi ca seamana un copac cu alt copac?
crezi ca seamana o ramura cu alta ramura?
crezi ca seamana o frunza cu alta frunza?
Te inseli.
Mai degraba seamana un om cu alt om decat un copac cu alt copac, o ramura cu alta ramura,
o frunza cu alta frunza.
Poate...Cunoaste cineva tainele lumii asteia?
Cine are auzul atat de ascutit cat sa receptioneze ce spun florile,
ce spun copacii,
ce spune iarba
ce spun stelele cerului cand clipesc, din ochii lor rotunzi noaptea...?
Dar sunt oameni fara de pacat pe lume?
Nu prea sunt.
Trece o vreme pana iti dai seama care oameni sunt buni, care oameni sunt rai.
cateodata nu-ti ajunge o viata...
Oamenii, margarete de camp?
Nu. Nu e adevarat.
Suntem oameni
oameni care sufera.
care se chinuie.
florile nu cunosc suferinta.
florile nu cunosc decat inflorirea si moartea.
Oamenii ar putea fi margarete de camp.
Mai e pana atunci. Dar cat mai e pana atunci?
Depinde de oameni. Ei pot grabi timpul.
Suntem oameni dar ne sfasiem mai rau decat fiarele padurii.
Si traim mai greu decat pasarile cerului.
De pasari are grija Dumnezeu.
pe noi ne-a uitat.
Razboaie...
Razboaiele le pornesc stapanirile...
si le ducem noi pe umeri.
Dar, orice limba am vorbi, suntem oameni.
Fiecare rasarit de soare e altfel si fiecare apus e altfel.
Altfel e fiecare zi si altfel e fiecare noapte.
Altfel e fiecare clipa.
Trecem prin viata ca si cum am trece printr-o mare apa neagra.
Nu lasam urme.
Sau daca totusi lasam, ele sunt slabe, usor le sterge timpul.
De ce?
Oamenii au umplut pamantul cu flori, case si gradini.
si tot oamenii au umplut pamantul cu morminte.
inalte, albastre, trec zilele una dupa alta.
inalte, fumurii, trec noptile una dupa alta.
Nu poti ghici niciodata visul cuiva
Cum niciodata nu poti banui gandul cuiva.
Degeaba te rogi. Cum asa?
Dumnezeul nostru si Allahul lor au alte treburi acum.
petrec si rad de prostiile pe care noi, oamenii le facem.
Ne incaieram si
ne sfasiem
unii pe altii.
Grabesc pasul. Cat pot, grabesc pasul.
Ti-e frica de moarte?
Nu mi-e frica
Ti-e frica de viata?
Nici de viata nu mi-e frica.
Atunci?
am un cutit. daca e de bronz ar putea sa-mi fie de folos.
cred ca e de bronz.
S-a lasat tacerea. O tacere grea si amara de cenusa.
Cum asta?
Da, acum e liniste...
Uneori e liniste.
Mortii nu mai au lacrimi. Cateodata nu mai au nici viii.
Nu e rau dincolo de viata. Sunt frumoase visele. Odata si-odata poate ca si viata o sa fie frumoasa.
De ce odata si-odata?
De ce nu acum?
De ce?
De ce?
Era vorba sa nu-mi mai pun intrebari
De ce?
Om ma numesc. N-as fi, daca nu mi-as pune intrebari...
suntem totusi in cetate. Toamna?
toamna ce s-a izbit de copaci.
O ultima frunza-n vant se zbate. Spune-mi, nu e ca-ntr-un vis ceea ce faci?
Vrem sa fim singuri. Singuri si nu prea.
Ne tragem palme pe tacute. Si la oglinda ne-ntrebam:
oare e fata mea?
Spune-mi, pe lumea asta e croitor sa-ti calce aceste cute?
Saturday, November 1, 2008
conjugare neterminata.
Jose Gonzales-Crosses
Deseori ma uit, doar asa, in gol
Deseori te uiti, doar asa, in gol
Deseori se uita, doar asa, in gol
Deseori ne uitam, doar asa, in gol...
perpetuum mobile.
Apparat-Headup
sar ca arsa. si-asta-s tot eu? doar are si pielea o limita, nu s-o putea intinde la nesfarsit!... cu cate trebuie sa mai impart invelisul asta stramt? cu al catelea eu?
Monday, October 27, 2008
prin fereastra vietii mele.
Stiu, la fereastra sunt trandafiri, trandafiri rosii de toamna tarzie. Nu indraznesc sa-i privesc, ei sunt dintr-o alta lume, cea care se opreste la marginea ferestrei mele. Imi aduc aminte c-am iubit trandafirii, aceasta amintire mi-a devenit odioasa. Sa nu poti uita, iata ce ma sfasie, iar trandafirii, flori intinse pe lume pana la portile infernului, nu sunt aici decat pentru a inviora focul amintirii! Deasupra trandafirilor vad arbori si case, arbori si case fara importanta, dedesubt viata continua: femei se apleaca peste balcoane, niste copii striga intr-o curte, un tramvai porneste, un clopot bate orele. Aici timpul s-a oprit pe loc. Bataia orologiului de deasupra camerei mele nu mai e decat un sunet bizar, halucinant, ale carui vibratii le ascult in noptile mele de insomnie. Somnul s-a oprit si el. Nu mai e nici timp, nici somn, nimic decat o inspaimantatoare aducere aminte. Dinti mici de fierastrau ascutit, vibratiile orologiului batran imi chinuie creierul. As vrea sa le pot prinde din zbor, ca pe niste musti cicalitoare si sa le readuc la tacere. Deasupra arborilor se afla cerul, vizibil sub forma de mici patrate, intre zabrelele ferestrei mele vesnic inchisa ermetic...
Tuesday, October 21, 2008
cand omul uita.
Monday, October 20, 2008
Tam-tamuri
Suferinta mea ca o iarna a izvoarelor adancuri
Iubirea mea pentru tine, ca o batista in varful unui catarg
Frustrarile tale sunt acest lan de cuie
Si-acum doar o preafrumoasa canceroasa ploaie.
Misiunea ta din urma a fost ratacirea cuvantului in surditatea abundenta
Mainile in goana mi se destainuie vidului tau sonor
Mi se trezesc in mine o mie de ani cu dorintele lor innabusite, tam-tamuri!
Tam-tam nocturn de maiuri sparte tandari
Trupuri crude, vigoarea mea impacata in hotarele neputintei...
Incordata peste puteri.
Tam-tam al noptii mele
Tam-tam cu buze de negru antracit!
Da-mi ritmul unei vieti noi
Ca unei samante de margareta contopindu-se cu pamantul,
Copacul ce-n gradina-mi creste
Impins de sudoare, sange si lacrimi.
Saturday, October 18, 2008
Alean de copil bolnav
Întinsã pe pat cu lumânãrile aprinse,
Sã plângã pânã nu mai poate
Ea doar are nevoie de fapte
Sã ştie cã azi tatãl ei
N-o sã mai rabde
Cã cel care se va ataşa
Nu o va mai înşela,
Ea îi va oferi tot ce are
Iar el îi va rupe jumãtate din lunã şi soare
Dar a ramas fãrã rãbdare.
A fugit şi s-a întors
A vrut sã se sinucidã dar i-a ieşit pe dos
A supravieţuit de fiecare datã
Azi se întãlneşte cu ea pentru prima datã
Disperatã, speriatã,
"De ce eu, de ce mie?"
Doamne ţi-am cerut
Doar un strop de fericire...
Nu are nimic de care sã se lege
Când o vezi mereu zâmbeşte
Dar sub zâmbet stã un suflet care urlã
O sugrumã.
S-a pierdut.
Işi pune mãşti,
Te lasã s-o priveşti
Fãrã s-o cunoşti.
Fricã nu-i mai e decât de ea
Nu are nevoie de mila cuiva,
Nu cautã vina
Vrea doar încredere în ea
Cã nu-şi va face rãu cãnd va innebuni iar.
Salut, bunã, eu sunt cea de azi
Nebunia asta e casa mea
Îmbrãcatã în satin şi catifea
Tare şi amarã ca o cafea.
Iert pentru a fi iertatã
Chiar şi pe tine, iatã
Sunt impacatã cu tot şi toate
Şi poate am sã înteleg
Unde sunteţi voi când am nevoie
De ce plecaţi când vã alung?
Ce gol e şi adânc
Când nu are cine sã mã întrebe
În ce direcţie-mi bate inima...
Sentimentele mele sunt jungla în care rãtãcesc
Pastilele sau fereastra nu mã pot ajuta
Sã supravieţuiesc
Nu-mi pot alunga suferinţa
Genunchii nu mi-i mai simt
De la atat alergat
Şi mã trezesc zâmbind fãrã motiv..
Pe sub unghii mai am resturi de iubire
Şi din resturile astea am sã-mi vin în fire.
Friday, October 17, 2008
If you give up, they give up.
Foarte frumos realizat, montat, lucrat, un mesaj puternic si atat de-adevarat...ideea cu sinucisul animalelor e dusa putin pana la extrem dar oricum, nu te poate lasa rece si indiferent un astfel de "mesaj". Pentru cei ce pot percepe asa ceva. N-o simtim acum, dar copiii copiilor nostri se vor confrunta cu toate efectele pe care le va crea incalzirea globala. Si daca nu stii "cu ce se mananca" fenomenul asta, iti explic eu. E vorba de o tendinta evidenta de incalzire a climei Terrei de-aproape 1000 de ani, iar aceste cresteri ale temperaturii sunt datorate activitatilor umane. Omul a facut tot ce-i sta in putinta s-o exploateze pe "mama natura", din egoism cred eu, gandeste-te la animale, si ele sunt fiinte, dar omul e mai "smecher", are ratiune, e o "trestie ganditoare", pacat ca ratiunea asta nu-l ajuta prea mult. A ars combustibilii fosili, a modificat modul de utilizare al terenurilor, despaduriri, destelenire, a avut si are diverse activitati industriale, a diminuat stratul de ozon si-a contribuit la amplificarea efectului de sera prin utilizarea unor gaze din grupa CFC ce se afla in sistemele frigorifice si in unele sprayuri. Sa traiasca, asa, lejer, noi, acum, da, dar in viitorul apropiat, daca se pastreaza aceeasi "stare", ne vom trezi cu acelasi peisaj in fata ochilor, ca in filmuletul de mai sus. Folosesc sprayuri, dar tocmai de-asta nici nu ma gandesc la o masina personala. Impreuna putem schimba orice. Enjoy it!
Thursday, October 16, 2008
Sunday, October 12, 2008
patruzecisiopt.incepe actiunea.
Singur lupt si castig sau pierd
De nimeni n-am nevoie sa ma elibereze
Nici unui Crist nu vreau sa-i vina-n minte
Ca ar putea vreodata sa moara pentru mine.
Andre Malraux-"Cuceritorii"
N-am spus nimanui pretul abtinerii, al asteptarii sau cautarii...Si cu fiecare zi "demna" mai adaugam cate o nuanta omului visat, portretului-robot din memorie, ii accentuam culorile, ii sporim calitatile, ii pretindem imposibilul...! Lucram cu spor, mereu nuante si nuante noi, convinsi ca inventindu-l si construindu-l cu atata minutie, ne construim, in realitate pe noi insine...Jocul acesta periculos mi-a ajuns o necesitate vitala. Doi oameni diferiti, nu, aceeasi. Echipa noastra de vis...Pentru tot ce esti si insemni aici! Rarul OM printre oameni...Pentru ca stiu si m-ai invatat ca "ei sunt cancerul si tu penicilina!".
These mist covered mountains
Are a home now for me
But my home is the lowlands
And always will be
Some day you'll return to
Your valleys and your farms
And you'll no longer burn
To be brothers in arms...
Wednesday, October 8, 2008
8 o'clock mood. part1.
-cum te cheama?
-...
-ce rost ai pe lume? de unde vii? a cui esti?
-...
-cum te cheama?
-nu mai raspund la nicio intrebare.
-cine esti?
-nu stiu.
-de unde vii?
-nu stiu.
-a cui esti?
-nu stiu nimic, nu vreau sa stiu nimic...
-te-ntrebi totusi de ce ti-am venit?
-poate fiindca imi datorezi niste raspunsuri.
-doar pentru atat?
-explica-mi, daca mai e si alt mister.
-cine sunt eu?
-...
-si ce ti-am devenit, ce-ti sunt, dupa ce ne-am cunoscut?
-as prefera sa tac.
-raspunde: ce-ti sunt?
-gandul care se-aseaza intre mine si moarte mereu, visul inceput si ramas neterminat pe malul unei ape, iarba si pamantul la care-as vrea sa ma intorc. desi...
Saturday, October 4, 2008
Iertare si raze de speranta.
Inca o zi-Mitch Albom
Pe Mitch Albom l-am citit cu ceva timp in urma in "Marti cu Morrie" cand cineva drag mi-a facut-o cadou si mi-a zis: "Citeste, tie o sa-ti placa, pe mine nu m-a ajutat prea mult, de 2 ani n-am mai scris nimic!". Ii multumesc lui enorm. "Marti cu Morrie" mi-a "spus" ca daca uneori ma voi uita cu atentie in jur, voi realiza ca printre noi traiesc ingeri si ca cineva poate sa-si transforme moartea intr-o lectie de viata, "Inca o zi" m-a facut sa zambesc, sa tremur, mi-a innecat ochii, m-a nelinistit. Nimeni n-are chef sa se complice, suntem in esenta, niste lasi, exact ca Charley Benetto, personajul principal al acestui roman. Dupa moartea mamei sale in varsta de 79 de ani, toata viata lui Chick se schimba. Ca o caruta care cu cat se apropie de fundul prapastiei, cu atat prinde mai mare viteza: n-ai cum sa i te opui, stai si astepti dezarmat impactul. Nu-si poate ierta absenta lui in seara in care mama lui s-a dus, pierde cam tot ce detinea candva, tatal sau l-a parasit, sotia lui divorteaza, fiica sa Maria se casatoreste fara ca el sa stie, traieste in agonie si singuratate. Pana intr-o seara cand decide sa se sinucida. Seara in care i se mai acorda "inca o zi" impreuna cu mama lui. Sansa vietii lui. Dupa aceasta zi, descopera ca din "baiatul tatei" este si a fost dintotdeauna "baiatul mamei". O poveste extraordinara, care te lasa fara cuvinte. Te face sa apreciezi pana la extrem tot ceea ce iubesti si ce-ai in jur, sa nu fi nevoit sa mai ceri si tu..."inca o zi". Desi cred ca toti suntem plini de dor si mai avem nevoie de..cate o reintoarcere.
Si, pentru a va face viata mai grea, aici niste pasaje:
"Acum, la sfarsitul acestei zile petrecute impreuna, se intampla acelasi lucru. Corpul meu era ravasit. Abia daca mai puteam sa ma misc. Dar bratul ei mi-a cuprins pieptul si am simtit cum ma cara inca odata, iar aerul imi mangaia fata. Nu vedeam decat intuneric, de parca faceam o calatorie in spatele unei draperii. Apoi intunericul s-a risipit si-au aparut stele. Mii de stele. Mama ma aseza pe iarba uda dandu-i lumii inapoi sufletul meu ravasit."
"-Da, ai fost o mama buna.
Si-a dus mana la gura pentru a ascunde un zambet si parea pe punctul de a izbucni in lacrimi.
-Traieste, mi-a zis.
-Nu, stai...
-Te iubesc, Charley.
Mi-a facut un semn de ramas-bun. Eu plangeam.
-Te voi pierde...
Chipul ei parea ca pluteste peste al meu.
-Nu-ti poti pierde mama, Charley. Sunt aici."
"Poate ma credeti nebun, poate credeti ca totul e in inchipuirea mea. Dar, in adancul sufletului meu, eu cred ca mama mea, undeva intre lumea aceasta si lumea cealalta, mi-a dat inca o zi, ziua dupa care tanjisem atat, si mi-a spus tot ce v-am povestit la randul meu.
Si cred ca e adevarat, din moment ce mi-a spus mama.
-Cum se formeaza un ecou? m-a intrebat odata.
Cand un sunet persista dupa ce sursa lui s-a oprit.
-Cand auzim ecoul?
Cand e liniste si celelalte sunete se absorb.
Cand e liniste, inca mai aud ecoul mamei."
Monday, September 29, 2008
Chimezie. Sau o poveste despre religie, prietenie si societate.
Tipul asta e izolat de societate. Traieste in lumea lui, singur. Nu e singur. Porneste in cautarea lui Dumnezeu pentru a-si salva prietenul imaginar. Dar...gaseste ca religia a fost inlocuita cu o societate de consum. Totul cade, nu-si mai poate imagina sa creada ca cineva se gandeste/ii pasa la el/de el..:)
"Nu pot sa vad mai mult de atat,toate imi par mult prea departe."
"Cand esti singur, poate e un pic mai greu, cand esti singur..."
"tacut calc,granit uscat de pe asfalt
imi asfaltez singur drumul,cu praf de barbat
cu mult tact,ma feresc de vant,in bataie de scuipat
am spus tot scrisorii lasate,sub ghiveci
aici nu e drumul meu,nu mai revin in veci
n-o sa ma vezi,cum pasesc pe frunze uscate
n-o sa mor,doar o sa dorm intr-un parc strain,foarte departe
mi-e dor de tine,am fost prea egoist atata timp cu mine
si-mi ferecam portile cu lanturile tale de dragoste,nu fac bine
acum le las pe toate,intr-un morman de fapte
te las libera,sa zbori tu singura,cat mai tarziu in noapte
sa schimbi usa la camera, nu voi bate
voi sta singur,asteptand somnul care sa ma piarda sub pleoape
trenul care sa ma duca cat mai incet,levitand pe bancheta din spate
rescriu cantecul preferat,sufland spre foi,cat mai aproape
am luat bagajul cu amintiri,si l-am strans bine-ntr-o parte
ars de soare,ma tolanesc sub o umbrela pe-o plaja murdara
imi curat tocul,si-ti rescriu ca-ntaia oara :
iubita sunt bine sanatos,am de mers pe jos
inca 2 vieti,am mazgalit deja 4 pereti
te rog nu tipa,imi alin singur durerea,precum vezi
merg pe jos,suparat de-atata timp
intr-un rastimp voi ajunge undeva
mai esti langa mine,cu mine in gand,da ?
te voi suna indata ce voi putea sa-mi gasesc calea
acum,iarta-ma,o sa inchei;mi se termina foaia...
nervos,o arunc intr-o posta gasita la intamplare
mama,suparata,imi trimite mesaje-n disperare
pierd miraj de oras intr-o splendoare ce dispare
odata cu marea;unde mi-e mantaua de munte ?
parca unde ma duceam eu,nu treceam pe nicio punte
dar furtuna imi tatueaza cicatrici de crengi pe frunte
mi-e frica,dar in fine,ma bucur c-am revenit pe sol
prietenii adevarati ma-njughie acum,sensuri noi la unisol
bunici capitani de viata,mor intregi fara lacrimi,pe vapor
ma imbarc si eu,cu foile pe jumatate terminate,terminat de sete
ii rescriu ,sa-i dau veste :
iubita,spune-i mamei c-o iubesc cum nu se poate
daca se poate,o sa fiu fiul ei care zboara pe sticle sparte
o sa-i demonstrez tot ce pot tatei,curaj sa prinda sa ma priveasca
o sa privesc de aici din departare;toata palma ta n-o sa ma gaseasca
n-o sa fie-n stare;deja nu mai am stare,sunt mort de foame
mort de rabdare,ard de nerabdare sa simt din nou pamant sub picioare
marea asta imi provoaca greturi pline de dispret,spre ce ma indrept oare ?
regasit intre arte,pun mana pe artere,imi par umflate
tusesc disperat,pana dau iarasi de racoare:astea-s vanturile cautate!
leg de zavoare,clipele aflate in buzunarul din spate
ma repet in pasi si nu-mi place,ma reped in clante dar nu cad toate
vizoarele astea negre,parca nu-s ca toate
nu pot sa vad mai mult de atat,toate imi par mult prea departe
iar tu,iubita mea,nu esti ca toate celelalate !!!
unde mi-e muza?unde mi-e muzica,cand imi transpira buza
cine impusca musca?ma zapaceste si zvacneste sange prin bluza
cobor intr-o mare de oameni,toti trag din pusti semnale de alarma
nu am karma,vroiam singuratate intr-o lume calma,
sunt intr-un plin razboi de gloante,pusti cad secerati,cu pamant in palme
gata,te aud mama,astea-s drame,nu e doar o drama:sunt drame!
sub talpi deja nu mai simt pietre,se simt oase crapate de caldura,murdare
cu cata ura ma trateaza toti,nimeni nu injura,toti se jura
tot regimentul de bunatate,e pradat de hoti,toti intre ei se fura
tot intre ei se-ndura,tot intre ei se-mparte
cine-s eu venit pe mare,din port,in miez de noapte?
iubita : calc cadavre,sparg candelabre
sangele e singurul lor suc,asa ceva clar nu se poate
azi-noapte,am luat 2 vieti,presimt ca sunt deja foarte departe
am dublat numarul de linii gravate pe pereti,i-am speriat cu petarde
o sa-mi ridice statuie-n parc,Divinul e-n scanduri,sa nu regreti!
astea-s sageti cu mult venin in ele,e mult sange pe piele
imi scrasnesc dintii,tremur tot de frica,mi-e frig cred ca ...! "
O.N. cu dBM-Singur printre straini (2007).
Asculta! O.N. canta si scrie ce simte.
Piesa asta, implineste in curand 1 an. Si tot de-atat timp eu nu ma tot satur s-o ascult. "Ce ciudat.":)
Thievery Corporation-Mare concert mare.
Editeaza mesajul de stare?
Sunday, September 21, 2008
In golul meu e nebunie.
Friday, September 19, 2008
Am...avut.
Nu exista o ruptura brutala, nici certuri dramatice, prieteniile noastre se sfarsesc natural, fara tipete, fara ciocniri vizibile. Putin cate putin, firele care ne leaga se taie, sunt atat de subtiri si de numeroase, incat nu ne dam seama; sunt fire de par prin care curge un amestec din sangele nostru. Intr-o buna zi, ne dam seama ca legaturile capilare sunt desfacute: prietenii nostri au devenit ceilalti. Oameni.
Din cand in cand, gasesc pe robot mesaje din partea acestor disparuti care ma invita la mese cu fosti, la regasiri, la: "Alo, ce-ai mai facut?". Pentru ca neaparat trebuie sa fi facut ceva, nu e de ajuns sa fii. Cel mai bine e sa fi ajuns cineva, de preferinta altcineva. Inainte nu erai aproape nimeni, doar tu insati.
Martin page-O perfecta zi perfecta.
"Joc de casti" la a doua transmisie. "Scurt de vara".
O.N. cu dBM prezinta Joc de casti 2 - Scurt de vara.
#01.Aproape vara
#02.Caldura mare
#03.Vis imperfect
#04.Sfarsit de vara
#05.E toamna (outro)
*homemade session*
voce/texte : O.N.
negative : dBM
mastering : O.N./dBM
*piesa/piesele preferate: 04.Sfarsit de vara; 03.Vis imperfect.
*data: septembrie 2008
*download aici: O.N. cu dBM-Joc de casti 2-Scurt de vara (2008).rar
Proiectul "Joc de casti" la linia de start.
O.N. cu dBM prezinta proiectul "Joc de casti".
Primul numar : Prima transmisie
Home-made session.
Versuri : O.N.
Productie : dBM
*piesa preferata: 06. Pauza.
*data primei transmisii: iunie 2008.
*download aici: O.N. cu dBM-Joc de casti-Prima transmisie (2008).rar
Monday, September 1, 2008
A 10-a dimensiune.
Oricum, acesta este un exercitiu pentru imaginarea celei de-a 10-a dimensiuni, nu o explicatie stiintifica valida, pentru asa ceva, cititi “Flatland” de Edwin Abbott. M-a ajutat in a-mi dezvolta simturile gandirii, nu pentru a-mi construi o masina a timpului in subsolul casei…
Saturday, August 30, 2008
E inca vara.
Bebel Gilberto-August day song
Friday, August 29, 2008
Cincizeci si sase.
And the dreams that you dreamed of
Dreams really do come true..".
Era fericit? Nu-si pusese aceasta intrebare. Era trist? Nu-si daduse acest raspuns. Rasfrangerile inauntru lui, asupra lui insusi, le evita mereu. Nu daduse inca Buna dimineata. Sufletul lui se oprise la fereastra, odata cu presimtirea parfumului de tei, atins si de alte nelinisti. Ca toti cei predispusi la migrene, suporta cu greu parfumurile, mai ales cand abundau. El nu-si parfuma decat tamplele si batista cu "Yves Saint Laurent Jazz" cu aroma de coaja de portocala. Se ridica din pat, imbracandu-si halatul prin intuneric si deschise
From the ending to the ending, never got to begin.
Maybe one day we can meet face to face,
in a place without time and space...
Happy birthday...!".
Sunday, August 24, 2008
Numarul unu dintre toate.
“Cand un geam isi pierde din stralucire se-nlocuieste cu altul,apoi tot asa,pana ce lumina soarelui se loveste de peretii camerei care adapostesc un trup. Trupul nervos se ridica vrajit agale,dupa lumina;se aseaza la masa la care desenase toate chipurile care i-au incruntat privirea.Se ridica de pe scaun,se-ndreapta spre usa,apasa pe clanta:sub gene i se-ntindea acum un oras mare,luminat…!”
"Nimeni in jur nu e fericit, e nebun!" Albumul meu preferat asa suna! Enjoy the song!
O.N.-rapid eye movement