Monday, October 27, 2008

prin fereastra vietii mele.


Stiu, la fereastra sunt trandafiri, trandafiri rosii de toamna tarzie. Nu indraznesc sa-i privesc, ei sunt dintr-o alta lume, cea care se opreste la marginea ferestrei mele. Imi aduc aminte c-am iubit trandafirii, aceasta amintire mi-a devenit odioasa. Sa nu poti uita, iata ce ma sfasie, iar trandafirii, flori intinse pe lume pana la portile infernului, nu sunt aici decat pentru a inviora focul amintirii! Deasupra trandafirilor vad arbori si case, arbori si case fara importanta, dedesubt viata continua: femei se apleaca peste balcoane, niste copii striga intr-o curte, un tramvai porneste, un clopot bate orele. Aici timpul s-a oprit pe loc. Bataia orologiului de deasupra camerei mele nu mai e decat un sunet bizar, halucinant, ale carui vibratii le ascult in noptile mele de insomnie. Somnul s-a oprit si el. Nu mai e nici timp, nici somn, nimic decat o inspaimantatoare aducere aminte. Dinti mici de fierastrau ascutit, vibratiile orologiului batran imi chinuie creierul. As vrea sa le pot prinde din zbor, ca pe niste musti cicalitoare si sa le readuc la tacere. Deasupra arborilor se afla cerul, vizibil sub forma de mici patrate, intre zabrelele ferestrei mele vesnic inchisa ermetic...

1 comment: