Friday, December 12, 2008

"Afara nu e nici un anotimp".


atat. nimic mai mult. vremea isi area nasterea si marginile ei.
tesuturi de frunza si lujeri, piele si ficat. prin care trece ritmul,
o bataie de toba, intr-o liniste de jungla, undeva in copaci tipatul unei pasari salbatice sfaramat de gheare,
undeva pisicile ce se-mperecheaza, urland de durere ori placere poate,
iar tacerea e nesfarsita, claxoanele zi de zi c-un nou inceput,
zi de zi teama, ori bucurie poate,
dar dincolo de ele, seninul-absolut-perfect al cerului
asteptand peste lume incetarea miscarii,
absorbirea ei in cutele propriei mari,
inecarea sa in spatiu unde tot ce-a fost
e sunet intr-o ureche surda,
frica intr-un vis uitat...

in jungla asta clar nu-i nici un anotimp.


de prea multa vreme am citit "Afara nu e nici un anotimp"-Salex Iatma si parca nu ma mai satur sa tot revin cautand-o prin biblioteca, rasfaind-o, recitind-o...se simte asa. asa cum este. dar azi se simte cel mai bine:
"Pentru prima oara, Timpul avea nevoie de cuvinte ca sa-si exprime tacerea."

"Inceputul si sfarsitul nu prea se deosebeau in orasul de plastic. Mai ales acum, ca Timpul era plecat destul de departe..."

"Simfonia incepu: din dreapta-cadere, din stanga-cadere, de sus-cadere; numai din Vlad se cerea inaltare."

"-Da...si in final...parca el isi face un fel de aripi si se prabuseste...Iar in ultima scena ea il tine in brate si-l intreaba plangand: "Ai cazut vreodata si nu te-am prins?" si el ii raspunde: "Da, dar mi-am castigat dreptul la zbor si pentru asta nu pot decat sa-ti multumesc..."

"Intotdeauna sa traiesti mai mult, mai bine si mai frumos decat ti-a fost dat; si nu trebuie sa pacalesti nici pe Dumnezeu, nici soarta si nici moartea ca sa faci asta. Sa iei fiecare secunda si sa faci din ea tot ce ai visat vreodata ca poti sa faci in viata. Aduna-ti toate gandurile in tample, in ceafa sau unde-ti este mai usor sa le aduni si sa faci ce vrei din ele: vrei sunete din care sa iasa simfonii si ode aduse destinului? Vrei imagini in care sa te muti cu tot trupul si sufletul? Sunt toate in tine, nu conteaza ca esti de lut, de plastic, sau esti doar o idee; ai totul in tine si nimeni nu-ti poate lua nimic. Esti stapanul lumii tale...Inchide ochii si zboara, deschide-i si alearga cu propriile-ti picioare si nu te teme de zi sau de noapte, nu te teme de prapastii sau sfarsituri, caci exista un singur sfarsit in tine si acela ti-l alegi chiar tu. Nu poti spune niciodata ca e vinovat vantul de zborul tau, noaptea de oboseala ta sau soarele de durerea ochilor tai.
-La ce te gandesti, dragul meu?
-La ce mi-a mai ramas! [...]
-Si ce ti-a mai ramas? intreba Ana, mai mult facandu-si un cantec din sunete, decat asteptand un raspuns.
-Tot ce-am avut pana acum, dar mai putin din fiecare. Dar e destul tot ce mi-a ramas."

"Cum ar fi daca eu, Timpul, as pierde controlul asupra oamenilor? Ar fi haos...As muri".

3 comments:

Anonymous said...

am citit s eu cartea si m-am regasit in multe lucruri cel mai mult mi-a placut descrierea orasului in ploaie cand era spalat de pacate.il strimez pe scriitor s-o tina tot asa ca lumea are nevoie de oameni ca el

A trapnest said...

Stii,daca se gaseste in librarii sau in biblioteci.Sau pot sa o comand de pe internet?

Anonymous said...

A trapnest...din pacate nu se mai gaseste aceasta carte ..eu am citito ....si inca am cartea am cumparat 3 daca putem lua legatura ti-o pot face cadou ;) si eu am umblat mult pana am gasito :)