Saturday, August 30, 2008
E inca vara.
Bebel Gilberto-August day song
Friday, August 29, 2008
Cincizeci si sase.
And the dreams that you dreamed of
Dreams really do come true..".
Era fericit? Nu-si pusese aceasta intrebare. Era trist? Nu-si daduse acest raspuns. Rasfrangerile inauntru lui, asupra lui insusi, le evita mereu. Nu daduse inca Buna dimineata. Sufletul lui se oprise la fereastra, odata cu presimtirea parfumului de tei, atins si de alte nelinisti. Ca toti cei predispusi la migrene, suporta cu greu parfumurile, mai ales cand abundau. El nu-si parfuma decat tamplele si batista cu "Yves Saint Laurent Jazz" cu aroma de coaja de portocala. Se ridica din pat, imbracandu-si halatul prin intuneric si deschise
From the ending to the ending, never got to begin.
Maybe one day we can meet face to face,
in a place without time and space...
Happy birthday...!".
Sunday, August 24, 2008
Numarul unu dintre toate.
“Cand un geam isi pierde din stralucire se-nlocuieste cu altul,apoi tot asa,pana ce lumina soarelui se loveste de peretii camerei care adapostesc un trup. Trupul nervos se ridica vrajit agale,dupa lumina;se aseaza la masa la care desenase toate chipurile care i-au incruntat privirea.Se ridica de pe scaun,se-ndreapta spre usa,apasa pe clanta:sub gene i se-ntindea acum un oras mare,luminat…!”
"Nimeni in jur nu e fericit, e nebun!" Albumul meu preferat asa suna! Enjoy the song!
O.N.-rapid eye movement
Saturday, August 23, 2008
Suflete pierdute-n Vama.
Aici avem timp de noi. Aici se danseaza printre licurici si nori cumulonimbus. Aici, dac-ai murit si ti se spune “consulta un medic”, aici vii. Aici nu te simti singur, nu esti singur. Aici devii un portativ muzical cu game in Re Major si toate notele-ti alearga prin vene. Nu mai ai nevoie de nimic. Aici faci ce vrei. Toata lumea e a ta. Aici nu se doarme. Aici tii soarele in palme de pe la 5 dimineata. Esti liber. Aici se face dragoste. Aici mai ploua din cand in cand..Aici e fericire. Aici!
Friday, August 22, 2008
Cu pasi mici.
Primul pas? Il fac spunand ca in ultima vreme sunt cam ametita si nu mai captez asa de bine semnalele celor din jur, am capul in nori, sunt foarte naiva si totul imi scapa printre degete, toata lumea are perioade d-astea, nu?! Ciudat…la mine dureaza de cam 6-7 luni. Sunt nascuta iarna, cine stie…noroc ca am prieteni langa mine si m-aduc repede cu picioarele pe pamant. Am senzatia ca fac parte dintr-un alt univers, unul ascuns, neatins de nimeni si ca-ntr-o seara cu furtuna, pe la 8, m-a fulgerat si-am ajuns aici…vad la tot pasul, prea multi, prea multi oameni grabiti, prea multe ganduri tocite de ani si maini brazdate..prea putin timp si prea multa “normalitate”. Doar in diminetile in care simt ca prima raza a soareului imi atinge pielea, am senzatia ca pamantul asta inca se mai roteste. Nimeni nu se mai gandeste la el, la ceea ce ii place sa faca, la prieteni, la ceea ce il face pe el sa fie el…toata lumea parc-a intrat brusc intr-o coma profunda, sta pe loc, sperand sa prinda secunde in palme; limbile ceasornicului batran au luat-o razna, se invart de 2, 3 ori mai repede si nimeni nu si-a inchis inca pumnii…Stiu deja afirmatia pe care mi-ar zice-o toata lumea: “Asa sunt vremurile din ziua de azi!”. Chiar asa am ajuns? De ce nu putem ignora toate conventiile stupide (secunde, minute, ore) si contradictiile vremurilor si vietii de azi?
Intr-o dimineata, imi povestea o persoana draga mie, ca se simte ca o furnica calcata in picioare cand se gandeste la ore si minute. Acum doi ani nu se simtea asa. Viata inseamna timp, iar totul in jurul nostru se schimba…
Totusi, am putea sa zdrobim cu “vreau”-ul nostru, “trebuie” al vietii si timpului, macar pentru un moment…