Tuesday, March 24, 2009
20kHz.
Thursday, March 12, 2009
Wednesday, January 28, 2009
a lonely me.
Friday, January 23, 2009
azi se simte.se simte bine.23ianuarie.
Wednesday, January 21, 2009
Thursday, December 25, 2008
Friday, December 12, 2008
"Afara nu e nici un anotimp".
tesuturi de frunza si lujeri, piele si ficat. prin care trece ritmul,
iar tacerea e nesfarsita, claxoanele zi de zi c-un nou inceput,
zi de zi teama, ori bucurie poate,
dar dincolo de ele, seninul-absolut-perfect al cerului
asteptand peste lume incetarea miscarii,
absorbirea ei in cutele propriei mari,
inecarea sa in spatiu unde tot ce-a fost
e sunet intr-o ureche surda,
frica intr-un vis uitat...
in jungla asta clar nu-i nici un anotimp.
-La ce te gandesti, dragul meu?
-Si ce ti-a mai ramas? intreba Ana, mai mult facandu-si un cantec din sunete, decat asteptand un raspuns.
-Tot ce-am avut pana acum, dar mai putin din fiecare. Dar e destul tot ce mi-a ramas."
"Cum ar fi daca eu, Timpul, as pierde controlul asupra oamenilor? Ar fi haos...As muri".
Sunday, December 7, 2008
Tuesday, December 2, 2008
dimineti translucide, tardive, tocite.
Sunday, November 30, 2008
prea multa vreme.
Lady?
Yes bird.
It's cold...
tarantula furioasa in ungherul ei intunecos, aiurez. sunt prada ei lucida, dar paralizata de limba ei sfredelitoare. femeie cu dinti de cristal, daca mor din cauza veninului, voi muri fara lupta. la un pas de umbrele mortilor am regasit gustul vietii. si am invatat ceea ce nicio fiinta nu mi-a spus: sa ma obisnuiesc cu infernul. sa faci pe mortul, ca un carcaiac veninos. sa nu vorbesti, sa nu te misti. sa inveti sa nu deschizi ochii. pe drum m-am impiedicat. porti intredeschise, scari pustii, caini lipsa, ca din intamplare...boala grea. a trecut. doar o ingrozitoare slabiciune. vizitele ei zilnice. prezenta ei ma tulbura. alaturi, dusmanca incheie armistiu. patul mai putin aspru decat pielea mea arsa de soare. sfarsitul armistitiului. ma las prada valtoarei. semne de disparitie cu miile: in cer, pe strada, in adancul ochilor...pasi inabusiti, susoteli, prezente invizibile. tresar, iar m-am trezit. in pericol de a fi nimicita, ma apar de toate: de aerul iernii, de tacerea noptilor si de lumina zilei, de cantecul pasarilor, parfumul cafelelor. mi se spune indepartata si desprinsa de toate. ori duc eu o lupta grea, la fel de grea ca cea de dinainte. disper, la fel ca emigrantul care, intors in tara natala, se teme ca nu mai poate trai in ea. atunci, ca un puternic vant de toamna, ma cheama ispita de a ma reintoarce acolo unde m-a palmuit ingerul. ea e langa mine, ma ajuta sa ma pun din nou pe picioare. ce sa mai spun...? nu mai am halucinatii.
Hangita-Comedie dupa Carlo Goldoni.
DISTRIBUTIA:
Cavalerul di Ripafratta
ANDREI GHEORGHE
Marchizul di Forlipopoli
COSTIN MELNIC
Contele d’Albafiorita
OVIDIU DRAGOMIRESCU
Mirandolina , hangita
GEORGIANA BAICU
Fabrizio, chelner
ALIN POPESCU
Coordonator tehnic: Costin Melnic
COSTUME: DOINA APREOTESEI
Durata spectacolului: 50 de minute
Sinopsis: Desi este curtata de contele D'Albafiorita si de marchizul di Forlipopoli, atentia Mirandolinei este atrasa de cavalerul di Ripafratta. Dar, cum siguranta, dragostea si viclenia femeilor nu s-a schimbat in ultimele doua secole, drept urmare pare aproape imposibil sa nu apreciem aceasta piesa atemporala, privind-o pur si simplu ca pe o comedie de situatie si de caracter.
Be there!
Saturday, November 29, 2008
Thursday, November 27, 2008
tabula rasa.
sa revenim la trupul tau acum ca maine s-a ascuns in strazile unei alte maini. sa intoarcem spre noi tunul cuvintelor.
marea te priveste. iti incalzea chipul in soare inainte ca tu sa fi venit. iti stia pe de rost nebunia si copacii.
cazi in zadar in capcanele pamantului. iti e destin marea. destin si trecut.
va trebui sa te dezbraci intr-un alt trup...
sa nu spui niciodata sunt tradat. ci, voi mai trada. alcatuite din ce-uri primele mele fantome. limpezimea mortii venind inaintea vietii. marea inaintea calatoriei.
fluxuri. efemeride insensibile si nesimtitoare. arunca marea toata ca pe un bolovan asupra pamantului. si tremura oglinzile spre asfaltul abuzand de tacere.
refluxuri. calendare pe care le reflectez jocurilor nechimbatoare ale trupului si intamplarii. arunca marea ca pe un bolovan.
imagini pierand in semnul diminetii. o feudalitate greu de ascuns, partea recucerita din tine urland de alge si coral. sunt insemnata din loc in loc ca un copac al marilor adancuri. intoarcerea mai grea cu fiecare noapte spre ce mi-a fost casa. radacini de apa rasar in patul meu.
intreb un chip despre mine, despre dupa. si putina amaraciune impotriva amarului. voi duce pana la capat o viata fara nume si acte. marea ma va chema mereu pe nume.
o zgarietura doar, nimic mai mult. sunt basmul unei printese din Orient. sunt cronica nesfarsita a copilariei. si-i sunt in ochi batrana tristete a sperantei...
paralele, valuri, valuri, sunt tinta voastra. salvarea mea.
marea, singura flacara de ucis.
Friday, November 21, 2008
No man's land.
O.N. cu dBM-No man's land
I.
timpul se reduce in formarea craterului
namile de oameni urla schimbarea anturajului
schimbarea de peisaj,loveste schimbarea picajului
secundele trec,fluxul clandestin scade
diferenta se numara-n numarul de geamuri sparte
problema dintre periferie si centru,oscileaza
intre echilibru mental si supliciu jeneaza
pielea arsa de tatuaje cu masti pe fete
noul demasca incultura,care trebuie sa se invete
iar noi punem bete intre doua roti
o stampila pe o foaie,sa ni se deschida n porti
pe unde ies tancuri,tapand din sine,iarba din parcuri
rasul devenit isteric,va lovi-n adanc bancuri
o sa ma bucur cand o sa cresti
democratia o sa te faca sa suferi,pe traseul cu nuferi
semnalat de drumul gaurit,spre noua viata Constanta via Bucure-shhhh!
refren:
nimeni n-o sa lupte-n chinuri ca Payne,
n-o sa vrea sa moara pe scaun supradozat,fel de Cobain
ne jucam cu viata,e un game
nimeni n-o sa recunoasca gafa,galant moare full of shame !
II.
un cobai in droguri,un apache in zboruri,noi locuri
un maldar de gunoi,vechi parcuri,aceleasi 2 blocuri
stai la terasa,astepti comanda de o vreme,10 secunde
bataia-i rupta ca din Rai,dar dupa gratii,binele se ascunde
si ies de sub in pamant in plin filaj cu has,sevraj e boala
cand raman fara filtre,rup din caiet in doua,arunc coala
mai fragil si mai dulce,ca un prag de moarte,semnat Koala
avansezi in varsta,19 curand,ca un tanc ce iubeste scoala
dar n-o frecventeaza,n-are aere,respira greu,pregatit de moarte
ca stie sigur c-acolo unde o s-ajunga,o sa faca 2 pasi,spre departe
si-e foarte sigur de faptul ca,acolo unde va fi,nu va fi deloc noapte
suparat,acelasi om,ca si cel de langa el,ia vodka,si se cufunda suparat
au aflat c-a furat din firma,si-acum militia il cauta,dar l-au cautat
si l-au gasit spanzurat cu propria-i curea,in patul lui,pe perna lui
comandantul de pluton,sta calm,in fotoliu,rulandu-si din coca cui...
refren:
nimeni n-o sa lupte-n chinuri ca Payne,
n-o sa vrea sa moara pe scaun supradozat,fel de Cobain
ne jucam cu viata,e un game
nimeni n-o sa recunoasca gafa,galant moare full of shame !
Piesa poate fi downloadata/ascultata si aici:
sunetesubsol . Myspace-O.N. . zshare
situatia e din ce in ce mai clara, caci azi, sintetic, fabricam copii si zilnic ne-ndopam cu...comprimate, intr-un cuvant: traim pe saturate.
Wednesday, November 19, 2008
cateva posibilitati de autorealizare.
inventar.
Peisaj antropic (dupa furtuna):
3 nori de vata
1 barbat (aplecat pe geam afara)
1 tipat
1 sir de plopi
1 drum noroios
Urme de roti de bicicleta (in noroi)
1 bicicleta
1 tipat (mai tare decat cel anterior)
1 pereche sandale
1 fusta (fluturand in vant deasupra portbagajului)
1 bluza sifonata
1 bucata plomba (in masea)
1 femeie (tanara)
1 tipat si mai tare
Alte urme de roti de bicicleta, mai proaspete
1 geam ce se inchide
1 alt sfarsit
Liniste
1 nou inceput
Iar am cazut.
Thursday, November 13, 2008
tablouri la intamplare.
Spaima din urma a toamnei, plansul viselor moarte, zi de zi mor sub ziduri fara soare flori heliotrope, imaculat hohot al tacerii, strazi palite si pustii, asfaltul-albastru, ca de otel, vanturi ce plang miracole, corul durerii sparge granitul serii, aici e doar deznadejde, singuratate fara margini, prabusire si...monolog cu nisipul, dar iata ca in plina amiaza un oracol spune nu ursitei si norii se despica, si arde la portile iadului marea deruta a misterelor. Noaptea cu tremurari de astre, mii de faruri se tot plimba hasurand pavajul alunecos, vantul intoarce umbrele pe dos si totusi ratacire a viselor la ceasul stingerii soarelui. Se vestejeste intre ziduri crinul, nevinovatie in lanturi...randunica verii in gheara vulturilor, caderea ultimei petale, agonia atona a frunzelor...suiera, suiera...peste pamant spaima din urma a toamnei. Se duce anul incet in rate si-acum e iarasi in trecut, ai zice ca e soare afara dar eu un soare rece, aparent, frunzele adio de la crengi isi iau, ceata dimineata, soare dupa-amiaza, soare de toamna, gradina de toamna, caldura de toamna, culme a culorilor si miresmelor, dalii, crizanteme, tufanele, muscate si galbenele...surasul e fals si pasager si ploua, lacrimi curg din cer...tot jocul pe sfarsite pare...dar nu va inceta nicicand, iarna cloceste sub pamant.
Friday, November 7, 2008
peisaje cu figuri absente.
....
mmm...memoria asta are si ea capriciile ei: inregistreaza unele detalii fara vreo importanta aparenta sau ignora altele, frumoase, dilata si contracta timpul, schimba nepasatoare culorile faptelor, sfideaza logica si cronologia, asezand intamplarile dupa regulile ei neintelese. te poate ajuta sa afli eventual cine ai fost. asta insa nu foloseste prea mult...intr-o lume aleatorie, memoria e ca un profet batut cu oua si rosii intr-o piata publica centrala: nimeni n-are nevoie de el. daca m-ai putea convinge ca nu e asa!...m-as stradui din rasputeri sa te cred..
meet me in Montauk...
Thursday, November 6, 2008
azi ce simt se simte.
"cateodata as vrea sa zic ca n-am nici un stres,da' e exact invers,
nu te-nvata nimeni sa treci peste,inveti din mers,
dar des te-mpiedici, d-aia-s dezinteresat de predici,
sunt dezinteresat de ce zici, timpul se scurge trebuie sa te decizi,
societatea e menita sa transforme indivizi in androizi,tu spre ce tinzi
cand e vorba de bani de ce te-ntinzi? cand e vorba de prieteni ce le pretinzi?
de ce ai pretentii sa primesti atunci cand nu dai
de ce promiti sa oferi atunci cand nu ai?
de ce alegi sa te-ntreci daca uiti de ce alergi
si ajungi sa te-alegi cu mai putin decat pleci?"
Tuesday, November 4, 2008
monolog paralitic.
Dar sunt om
Si in om se aprinde o flacara.
Cine o aprinde?
De ce o aprinde?
Spune-mi: te poti multumi cu iarba?
Alergi prin ea cu picioarele desculte
Si picioarele ti se uda de roua.
Cand esti copil asta iti place.
Dar, te poti hrani oare cu iarba?
Nici iarba nu e a ta.
Crezi ca seamana un copac cu alt copac?
crezi ca seamana o ramura cu alta ramura?
crezi ca seamana o frunza cu alta frunza?
Te inseli.
Mai degraba seamana un om cu alt om decat un copac cu alt copac, o ramura cu alta ramura,
o frunza cu alta frunza.
Poate...Cunoaste cineva tainele lumii asteia?
Cine are auzul atat de ascutit cat sa receptioneze ce spun florile,
ce spun copacii,
ce spune iarba
ce spun stelele cerului cand clipesc, din ochii lor rotunzi noaptea...?
Dar sunt oameni fara de pacat pe lume?
Nu prea sunt.
Trece o vreme pana iti dai seama care oameni sunt buni, care oameni sunt rai.
cateodata nu-ti ajunge o viata...
Oamenii, margarete de camp?
Nu. Nu e adevarat.
Suntem oameni
oameni care sufera.
care se chinuie.
florile nu cunosc suferinta.
florile nu cunosc decat inflorirea si moartea.
Oamenii ar putea fi margarete de camp.
Mai e pana atunci. Dar cat mai e pana atunci?
Depinde de oameni. Ei pot grabi timpul.
Suntem oameni dar ne sfasiem mai rau decat fiarele padurii.
Si traim mai greu decat pasarile cerului.
De pasari are grija Dumnezeu.
pe noi ne-a uitat.
Razboaie...
Razboaiele le pornesc stapanirile...
si le ducem noi pe umeri.
Dar, orice limba am vorbi, suntem oameni.
Fiecare rasarit de soare e altfel si fiecare apus e altfel.
Altfel e fiecare zi si altfel e fiecare noapte.
Altfel e fiecare clipa.
Trecem prin viata ca si cum am trece printr-o mare apa neagra.
Nu lasam urme.
Sau daca totusi lasam, ele sunt slabe, usor le sterge timpul.
De ce?
Oamenii au umplut pamantul cu flori, case si gradini.
si tot oamenii au umplut pamantul cu morminte.
inalte, albastre, trec zilele una dupa alta.
inalte, fumurii, trec noptile una dupa alta.
Nu poti ghici niciodata visul cuiva
Cum niciodata nu poti banui gandul cuiva.
Degeaba te rogi. Cum asa?
Dumnezeul nostru si Allahul lor au alte treburi acum.
petrec si rad de prostiile pe care noi, oamenii le facem.
Ne incaieram si
ne sfasiem
unii pe altii.
Grabesc pasul. Cat pot, grabesc pasul.
Ti-e frica de moarte?
Nu mi-e frica
Ti-e frica de viata?
Nici de viata nu mi-e frica.
Atunci?
am un cutit. daca e de bronz ar putea sa-mi fie de folos.
cred ca e de bronz.
S-a lasat tacerea. O tacere grea si amara de cenusa.
Cum asta?
Da, acum e liniste...
Uneori e liniste.
Mortii nu mai au lacrimi. Cateodata nu mai au nici viii.
Nu e rau dincolo de viata. Sunt frumoase visele. Odata si-odata poate ca si viata o sa fie frumoasa.
De ce odata si-odata?
De ce nu acum?
De ce?
De ce?
Era vorba sa nu-mi mai pun intrebari
De ce?
Om ma numesc. N-as fi, daca nu mi-as pune intrebari...
suntem totusi in cetate. Toamna?
toamna ce s-a izbit de copaci.
O ultima frunza-n vant se zbate. Spune-mi, nu e ca-ntr-un vis ceea ce faci?
Vrem sa fim singuri. Singuri si nu prea.
Ne tragem palme pe tacute. Si la oglinda ne-ntrebam:
oare e fata mea?
Spune-mi, pe lumea asta e croitor sa-ti calce aceste cute?
Saturday, November 1, 2008
conjugare neterminata.
Jose Gonzales-Crosses
Deseori ma uit, doar asa, in gol
Deseori te uiti, doar asa, in gol
Deseori se uita, doar asa, in gol
Deseori ne uitam, doar asa, in gol...
perpetuum mobile.
Apparat-Headup
sar ca arsa. si-asta-s tot eu? doar are si pielea o limita, nu s-o putea intinde la nesfarsit!... cu cate trebuie sa mai impart invelisul asta stramt? cu al catelea eu?
Monday, October 27, 2008
prin fereastra vietii mele.
Stiu, la fereastra sunt trandafiri, trandafiri rosii de toamna tarzie. Nu indraznesc sa-i privesc, ei sunt dintr-o alta lume, cea care se opreste la marginea ferestrei mele. Imi aduc aminte c-am iubit trandafirii, aceasta amintire mi-a devenit odioasa. Sa nu poti uita, iata ce ma sfasie, iar trandafirii, flori intinse pe lume pana la portile infernului, nu sunt aici decat pentru a inviora focul amintirii! Deasupra trandafirilor vad arbori si case, arbori si case fara importanta, dedesubt viata continua: femei se apleaca peste balcoane, niste copii striga intr-o curte, un tramvai porneste, un clopot bate orele. Aici timpul s-a oprit pe loc. Bataia orologiului de deasupra camerei mele nu mai e decat un sunet bizar, halucinant, ale carui vibratii le ascult in noptile mele de insomnie. Somnul s-a oprit si el. Nu mai e nici timp, nici somn, nimic decat o inspaimantatoare aducere aminte. Dinti mici de fierastrau ascutit, vibratiile orologiului batran imi chinuie creierul. As vrea sa le pot prinde din zbor, ca pe niste musti cicalitoare si sa le readuc la tacere. Deasupra arborilor se afla cerul, vizibil sub forma de mici patrate, intre zabrelele ferestrei mele vesnic inchisa ermetic...