Saturday, October 18, 2008

Alean de copil bolnav

Îi place sã asculte piese triste
Întinsã pe pat cu lumânãrile aprinse,
Sã plângã pânã nu mai poate
Ea doar are nevoie de fapte
Sã ştie cã azi tatãl ei
N-o sã mai rabde
Cã cel care se va ataşa
Nu o va mai înşela,
Ea îi va oferi tot ce are
Iar el îi va rupe jumãtate din lunã şi soare
Dar a ramas fãrã rãbdare.

A fugit şi s-a întors
A vrut sã se sinucidã dar i-a ieşit pe dos
A supravieţuit de fiecare datã
Azi se întãlneşte cu ea pentru prima datã
Disperatã, speriatã,
"De ce eu, de ce mie?"
Doamne ţi-am cerut
Doar un strop de fericire...

Nu are nimic de care sã se lege
Când o vezi mereu zâmbeşte
Dar sub zâmbet stã un suflet care urlã
O sugrumã.
S-a pierdut.
Işi pune mãşti,
Te lasã s-o priveşti
Fãrã s-o cunoşti.
Fricã nu-i mai e decât de ea
Nu are nevoie de mila cuiva,
Nu cautã vina
Vrea doar încredere în ea
Cã nu-şi va face rãu cãnd va innebuni iar.

Salut, bunã, eu sunt cea de azi
Nebunia asta e casa mea
Îmbrãcatã în satin şi catifea
Tare şi amarã ca o cafea.
Iert pentru a fi iertatã
Chiar şi pe tine, iatã
Sunt impacatã cu tot şi toate
Şi poate am sã înteleg
Unde sunteţi voi când am nevoie
De ce plecaţi când vã alung?
Ce gol e şi adânc
Când nu are cine sã mã întrebe
În ce direcţie-mi bate inima...

Sentimentele mele sunt jungla în care rãtãcesc
Pastilele sau fereastra nu mã pot ajuta
Sã supravieţuiesc
Nu-mi pot alunga suferinţa
Genunchii nu mi-i mai simt
De la atat alergat
Şi mã trezesc zâmbind fãrã motiv..
Pe sub unghii mai am resturi de iubire
Şi din resturile astea am sã-mi vin în fire.

No comments: